vineri, 4 martie 2016

Profesiile liberale – propunere de amendare a reglementarilor fiscale

Comisia Permanentă a Uniunii Naționale a Barourilor din România, reunită în ședința de lucru din 29 ianuarie 2016, propune amendarea prevederilor Normelor Metodologice pentru aplicarea Codului fiscal aprobate prin Hotărârea Guvernului României nr. 1/2016 pentru a se elimina orice echivoc și imprecizie normativă cu privire la calificarea activităților desfășurate de avocat, în condițiile legii, indiferent de forma în care se exercită profesia, ca activitate independentă, din punct de vedere fiscal, după cum urmează:
  1. Reglementarea actuală– Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal adoptate prin HG nr. 1/2016, Titlul IV. Cap. II. Secțiunea 1. Pct. 6, alin. (8) :
„În sensul art. 67 alin. (2) din Codul fiscal, în categoria venituri din profesii liberale sunt cuprinse, cu titlu de exemplu, veniturile obținute de către: medici, avocați, notari publici, executori judecătorești, experți tehnici și contabili, contabili autorizați, auditori financiari, consultanți fiscali, arhitecți, traducători, sportivi, precum și alte persoane fizice cu profesii reglementate în condițiile legii și a îndeplinirii a cel puțin 4 din criteriile prevăzute la art. 7 pct. 3 din Codul fiscal.”
  1. Modificarea propusă:
„În sensul art. 67 alin. (2) din Codul fiscal, în categoria venituri din profesii liberale sunt cuprinse, cu titlu de exemplu, veniturile obținute de către: medici, avocați, notari publici, executori judecătorești, experți tehnici și contabili, contabili autorizați, auditori financiari, consultanți fiscali, arhitecți, traducători, sportivi, precum și alte persoane fizice cu profesii reglementate, în condițiile legii. Activitățile care generează venituri din profesii liberale nu pot fi reîncadrate ca activități dependente.”
Motivele propunerii de modificarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal sunt următoarele:
  1. Profesiile liberale sunt definite la art. 7, pct. 34 Cod fiscal ca fiind ”acele ocupații exercitate pe cont propriu de persoane fizice, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective”.
Veniturile din profesii liberale sunt definite de art. 67, al. 2 Cod fiscal ca fiind ”veniturile obținute din prestarea de servicii cu caracter profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective”.
Din aceste două definiții rezultă clar, neechivoc înțelesul noțiunilor de profesie liberală/venituri din profesii liberale, textul normei de aplicare rămânând strict exemplificativ.
  1. Potrivit dispozițiilor art. 11, alin. (1) Cod fiscal, la stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuții sociale obligatorii, autoritățile fiscale pot reîncadra forma unei activități pentru a reflecta conținutul economic al activității.
3.Această dispoziție exista și în reglementarea anterioară (art. 7, al. 1, pct. 2.1 și 2.2 din vechiul Cod fiscal privind reconsiderarea activității) dar vechea normă metodologică excludea expres posibilitatea de „reconsiderare” din punct de vedere fiscal a activitățile generatoare de venituri din profesii libere, cu consecințe majore privind obligațiile fiscale suplimentare impuse de astfel de „reconsiderări”, de la caz la caz.
Reglementarea anterioară era cuprinsă în Titlul I. Pct. 1.1 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004:„Activitățile desfășurate în mod independent, în condițiile legii, care generează venituri din profesii libere, precum și drepturile de autor și drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activități dependente potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 și 2.2 din Codul fiscal.”
  1. Potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat si Statutului profesiei activitatea liberală desfășurată de avocați este incompatibilă cu ideea de dependență sau subordonare, sub orice formă, față de un angajator.
Prevederile adoptate prin Normele Metodologice afectează regimul de organizare și funcționare a profesiei și pot genera o stare de incertitudine și arbitrariu în privința regimului fiscal aplicabil acesteia.
Prevederile legislației anterioare care nu au permis reconsiderarea activității independente a avocatului au constituit garanția legală că aplicarea reglementarilor fiscale în vigoare nu poate fi făcută „discreționar”, prin apreciere de la caz la caz, și au asigurat protecția pe bază de lege față de perspectiva insecurității tratamentului fiscal al avocatului, aspect de neconceput într-un stat de drept. Nu există o motivare rațională pentru eliminarea acestei garanții legale din sistemul normativ intern privind activitatea avocatului.