Autor: Mugur Mitroi
Notarul si judecatorul sunt persoanele care in raport cu acordul de mediere reprezinta cele doua institutii care sunt obligate „să verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, notarul public sau instanţa de judecată, după caz, putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare cu acordul părţilor.” – art. 58(4) din legea nr. 192/2006.
Plecand de la textul de lege citat, putem spune ca, atat notarul, cat si instanta de judecata, in masura in care acordul de mediere este supus celor doua institutii spre autentificare sau pentru a se emite o hotarare judecatoreasca, trebuie sa asigure formele de publicitate necesare transcrierii acordului de mediere.
Acordul de mediere reprezinta intelegerea partilor si concretizeaza manifestarea de vointa a acestora in sensul stingerii unei dispute.
In situatiile special prevazute de lege, si anume atunci cand conflictul a fost stins prin transferarea unui bun imobil din patrimoniul unei parti in patrimoniul altei parti, acordul de mediere trebuie sa imbrace o forma speciala prevazuta de legea speciala care reglementeaza situatiile juridice de acest gen.
Dat fiind faptul ca procedura de mediere este informala, iar mediatorul este o persoana instruita in gestionarea conflictului fara sa aiba neaparat cunostinte juridice, acesta asigurand administrarea eficienta a disputei in vederea stingerii acesteia, rolul transpunerii intelegerii care a dus la stingerea conflictului intr-un act care sa produca efectele juridice scontate revine judecatorului sau notarului, tocmai in temeiul textului de lege invocat anterior.
Astfel, mediatorul trebuie sa inteleaga si sa administreze eficient instrumentele de gestionare a disputei, concentrandu-se pe modalitatile de stingere a conflictului, iar formularea termenilor din continutul acordului de mediere, termeni care reprezinta in totalitate vointa partilor implicate in conflict, cade in sarcina celor doua institutii mentionate anterior – instanta si notarul.
Pe cale de consecinta, acordul de mediere redactat in cadrul procedurii de mediere se poate modifica prin interventia notarului sau judecatorului, fara ca vointa partilor sa fie viciata, in sensul asigurarii formalismului necesar transcrierii inscrisului rezultat ca acord de mediere.
Cu alte cuvinte, mediatorului ii revine obligatia de a redacta un acord de mediere care sa cuprinda intelegerea partilor, iar, daca este cazul, judecatorul sau notarul poate modifica acest acord din punctul de vedere al formalismului necesar actului pentru a putea produce efecte juridice; per a contrario, mediatorul nu este tinut sa asigure forma juridica necesara acordului de mediere in vedere transcrierii acestuia si generarii de efecte juridice.
Putem concluziona ca acordul de mediere care priveste transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si care este supus controlului notarului sau judecatorului nu se poate respinge de la autentificare sau de la investire invocandu-se lipsa elementelor de legalitate specifice actelor translative de proprietate; altfel spus, notarul nu poate refuza autentificarea unui acord de mediere care nu respecta forma speciala, acesta fiind obligat sa intervina si sa modifice actul in sensul mentionat de lege, iar judecatorul nu poate respinge acordul pe motivul ca acesta nu respecta forma unui act translativ de proprietate, acesta fiind obligat sa intervina si sa modifice acordul in sensul mentionat anterior.
Prin interpretarea principiului “cine poate mai mult poate si mai putin”, putem concluziona ca cele doua institutii au obligatia de a aduce modificarile necesare care privesc forma unui acord de mediere si in celelalte situatii, in care partile inteleg sa solicite autentificarea sau incuviintarea, dupa caz, a acordurilor de mediere care nu privesc transferul dreptului de proprietate.
Astfel, refuzul unui notar de a autentifica un inscris doar pentru faptul ca reprezinta un acord de mediere da dreptul partilor interesate sa solicita daune pentru prejudiciul produs, iar respingerea unui acord de mediere de catre instanta de judecata pentru motive ce privesc forma acordului de mediere da dreptul partilor sa solicite daune de la statul roman pentru prejudiciul provocat.
Instanta de judecata poate respinge investirea unui acord de mediere doar pentru motive ce privesc fondul intelegerii partilor (motive limitativ prevazute de lege), iar notarul poate refuza autentificarea unui acord de mediere doar sub acelasi aspect.
Astfel, mediatorii sunt tinuti sa asigure controlul intelegerii sub aspectul respectarii bunelor moravuri si normelor de ordine publica, fara sa aiba obligativitatea verificarii legalitatii sub aspectul formei sau fondului intelegerii mentionate in acord, dat fiind faptul ca acestia nu au calitatea necesara pentru a face aceste demersuri.
sursa: mugurmitroi.portalmediere.ro
