Autor:
Mugur Mitroi
Până la
acest moment am privit medierea ca pe o activitate care se bazează pe
atitudinea individului şi pe puterea acestuia de a se integra în societate.
Mediatorul,
proaspăt autorizat, începe activitatea prin eforturi proprii, aşteptând ca în
noul său birou să între persoanele care au nevoie de serviciile sale.
Eficient,
dar lipsit de o finalitate practică, deoarece, aşa cum cunoaştem, disputele
ajung la mediator dintr-o întâmplare fericită sau printr-un concurs de
împrejurări, şi nu aşa cum ar trebui într-un ciclu normal care urmează sistemul
ADR.
Numărul
mediatorilor determină şi masa disputelor care se pot media, dar determină şi
formarea de sisteme care devin active prin dinamică, iniţial individuală,
ulterior, de masă.
Astfel, ar
trebui să încercăm să formăm sisteme care îşi asigură sustenabilitatea prin
consum exterior de resursă, şi nu prin consum propriu.
Ce ştiu să
facă mediatorii?
Mediatorii
pot să identifice un conflict sau o sumă de conflicte, să le evalueze, după
care, prin metode specifice, să încerce să le stingă sau să le facă funcţionale
prin recunoaşterea nevoilor părţilor aflate în conflict şi compatibilizarea
acestora.
Ce este
conflictul?
Definim a
fi conflict relaţia de interdependenţă creată spontan sau nu, între două sau
mai multe părţi, incompatibilă, care naşte tensiuni şi generează dispute, iar
acestea acumulate duc la conflict.
Ce este
sistemul?
Prin sistem
înţelegem ansamblul de părţi care datorită unui scop comun adoptă mijloace
similare, complementare, pentru atingerea rezultatului pentru care a fost
creat.
Orice forma
organizată de manifestare formează un sistem, societatea fiind o suma de
sisteme integrate.
Ce există
comun la cele trei noţiuni definite anterior?
Ca prim
element determinant se regaseşte partea, privită ca individ sau entitate
socială.
Mediatorul
lucrează cu părţi prin comunicare, dorinţe – scopuri declarate, nevoi
-interese.
De unde
provine mediatorul?
Mediatorul
format profesionist este produsul generat de sistem, consecinţă firească a
nevoii sistemului de eficientizare prin identificarea incompatibilităţilor la
nivel de angrenaje – comunicare şi încercarea sistemului de optimizare a
consumurilor proprii, Cum? Prin generarea de persoane specializate în
deschiderea canalelor de comunicare şi fluidizarea informaţiei.
Analiza de
mai sus duce la concluzia că mediatorul poate, ca persoană care este parte a
unui ansamblu, să creeze în propriul sistem subsisteme care au rolul de a
identifica stările conflictuale, direcţionându-le către alţi mediatori din
afara sistemului pentru soluţionarea conflictului, având în vedere că, fiind în
interiorul sistemului care a generat tensiunea, nu poate fi neutru şi imparţial,
după care poate primi conflicte de la alti mediatori care sunt părţi ale altor
sisteme.
Astfel,
sistemele nu-şi consumă propriile resurse, evitându-se implozia sistemului şi
astfel se naşte relaţia mediator – sistem – mediator, activitatea mediatorului
devenind utilă, fiind determinată de sistem iar sistemul devenind eficient prin
optimizarea canalelor de comunicare.
Suma
mediatorilor creează sistemul medierii, sistem generator de materie primă,
conflict – piaţă.
Reprezintă
doar o modalitate de dezvoltare a profesiei de mediator şi justificare a
activităţii acestuia.
“Ghidul
Mediatorului Profesionist, Mediere si Conflict” editura fmmm.ro – 2013
Mugur
Mitroi
Fondator
FMMM Romania
Presedinte
S.T.A.R.S.
Presedinte
U.C.M.R.
sursa: mugurmitroi.portalmediere.ro
