Autor: Mugur Mitroi
Din practica medierii, s-a observat o pondere semnificativa a
acordurilor de mediere care cuprind intelegeri asupra bunurilor ramase in urma
decesului unei persoane.
Se pune intrebarea daca mediatorul poate, prin acordul de
mediere, sa realizeze o dezbatere a unei succesiuni si ce poate mentiona in
acest inscris.
Plecam de la institutia succesiunii si incercam sa intelegem
efectele acesteia.
Pentru a exista succesiune, in mod obligatoriu trebuie sa existe
persoana dupa care se dezbate succesiunea – defunctul, cat si mostenitorii
acesteia. Pactele asupra succesiunilor nedeschise sunt interzise si sanctionate
cu nulitatea absoluta. Data deschiderii succesiunii este data mentionata in
certificatul de deces.
Cine constata deschisa succesiunea si cine constata calitatea de
mostenitor?
Institutiile mandatate cu aceasta competenta sunt: notariatele
si instantele de judecata, acestea putandu-se pronunta asupra constatarii
deschiderii unei succesiuni, cat si cu privire la calitatea de mostenitor.
In urma dezbaterii succesiunii, cele doua institutii in mod
obligatoriu emit acte doveditoare ale calitatii de mostenitor. In prima
situatie, notariatele emit certificate de mostenitor, iar in a doua situatie,
instantele de judecata emit (pronunta) hotarari judecatoresti.
Cele doua inscrisuri sunt singurele limitativ descrise care pot
constata atat deschisa succesiunea, cat si calitatea de mostenitor.
Certificatele de calitate succesorala sunt inscrisurile care
atesta doar vocatia succesorala, fara sa produca consecintele descrise mai sus;
procedura medierii se poate desfasura si in baza acestor inscrisuri in conditii
pe care le voi trata intr-un material ulterior.
In aceste inscrisuri sunt mentionate persoanele care au aceasta
calitate si cotele ideale ale acestora din masa succesorala, adica din
totalitatea bunurilor ramase dupa defunct.
Cotele ideale, adica dreptul fiecarui mostenitor la masa
succesorala, sunt dispuse prin lege si nu se pot modifica dupa vointa partilor,
fiind calculate in functie de gradul de rudenie dintre defunct si mostenitori.
Certificatul de mostenitor constata masa succesorala si numarul
de mostenitori, cat si dreptul fiecaruia la aceasta masa, fara sa dispuna si partajarea
in natura a bunurilor.
Partajarea acestora reprezinta distribuirea bunurilor ramase
dupa defunct in raport de cotele succesorale dispuse prin lege, adica
impartirea fizica a acestor bunuri intre toti mostenitorii.
Inscrisul care constata impartirea bunurilor cuprinse in
certificatul de mostenire reprezinta actul de partaj succesoral si acesta
devine titlul/actul de proprietate al mostenitorilor asupra bunurilor
distribuite, actul in baza caruia bunul trece din proprietatea defunctului in
proprietatea mostenitorului.
In procedura medierii se poate realiza doar acest act de partaj
succesoral, dupa ce notarul sau instanta constata deschisa succesiunea si
calitatea de mostenitor.
Astfel, in situatia in care partile (mostenitorii) nu ajung in
fata notarului la o intelegere cu privire la imparteala bunurilor (actul de
partaj succesoral), acestea au la indemana actiunea in instanta de judecata sau
medierea ca procedura alternativa.
De ce apar discutii intre mostenitori la momentul impartirii
bunurilor din masa succesorala?
De foarte multe ori partile contesta atat bunurile din aceasta
masa, cat si valoarea sau modalitatea de impartire a acestora, dat fiind faptul
ca legea prevede cotele ideale ale mostenitorilor. Or, de foarte multe ori,
aceste cote ideale nu se pot reflecta in realitatea concreta din cauza
imposibilitatii impartirii in natura a unui imobil sau bun mobil, impartire
care poate conduce la faramitarea sau chiar la distrugerea bunului, alaturi de
pierderea valorii intrinseci a acestuia. Astfel, de multe ori, daca s-ar
respecta cotele ideale mentionate in lege, bunurile ar pierde valoarea lor, dar
si destinatia pentru care au fost creeate.
Modul cum aceste bunuri sunt distribuite in randul
mostenitorilor se poate realiza pe calea acordului de mediere, acesta imbracand
in final forma unui act de partaj succesoral voluntar.
Pentru ca acest acord sa produca efecte juridice trebuie sa fie
trimis spre investire la instanta de judecata sau poate fi supus autentificarii
notarului.
Instanta de judecata este obligata sa verifice legalitatea
inscrisului sub toate aspectele, astfel aceasta va verifica si respectarea
cotelor ideale de catre mostenitori.
Dat fiind faptul ca mediatorul nu are obligatia de a calcula
aceste cote ideale si de a le transpune in loturi materiale prin indicarea
fizica a cotelor de mostenire, el poate solicita partilor sa insereze in
acordul de mediere acceptul expres al acestora cu privire la cotele ideale,
dupa care impartirea efectiva sa fie realizata dupa invoiala partilor:
„Noi partile, mostenitori ai defunctului…………. acceptam
succesiunea in cotele ideale care ni se cuvin potrivit legii si intelegem sa
impartim bunurile ramase astfel:…….”
O astfel de formulare inserata in acordul de mediere inlatura
orice incident procedural ulterior legat de calculul matematic al cotelor
ideale, instanta de judecata putand lua act de vointa partilor fara sa invoce
din oficiu nerespectarea cotelor ideale si pe cale de consecinta respingerea
investirii acordului.
Situatia se poate aplica similar si atunci cand acordul de
mediere este supus autentificarii.
Avantajul in prima situatie expusa este determinat de o reducere
substantiala a costurilor de investire a acordului de mediere, acesta
beneficiind de tratament preferential sub aspectul legii taxelor de timbru,
timbrajul pentru consfintirea intelegerii partilor fiind jumatate din taxa de
timbru cuvenita (conf. art. 5 si 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013).
In situatia trimiterii acordului catre notar spre autentificare,
acesta se supune regimului taxelor practicate de notariate, fara sa beneficieze
de facilitati fiscale.
In concluzie, putem afirma ca, intre institutiile enuntate
anterior, si anume mediator, notar si instanta de judecata, exista limite bine
determinate de lege cu privire la competenta fiecaruia asupra institutiei
mostenirii, certificat de mostenitor si partaj succesoral.
Astfel, mediatorul este in masura sa realizeze in procedura sa
actul de partaj succesoral voluntar, fara sa poata constata deschisa o
succesiune si calitatea de mostenitor.
Orice depasire a acestor limite reprezinta in esenta o
ineficienta a actelor redactate in cadrul procedurii de mediere dat fiind
faptul ca acestea nu produc efectele legale scontate, mediatorului fiindu-i
angajata raspunderea penala.
Mugur Mitroi Fondator FMMM Romania Presedinte S.T.A.R.S.
Presedinte U.C.M.R. sursa: http://www.mugurmitroi.portalmediere.ro
