Autor: Diana Trascu
Divortul este o situatie prin care nimeni nu a spus vreodata ca iti doreste sa treaca, dar din pacate relatiile interumane conduc uneori la situatii conflictuale unde este dificila stabilirea vinei exclusive a uneia dintre parti.
Alegerea de a continua pe drumuri separate poate fi simpla sau ceva mai complicata in functie de ceea ce ea implica pe langa desfacerea propriu-zisa a casatoriei. Am putea face o paralela cu retragerea unei parti dintr-o companie sau un proiect, doar ca in cazul unui divort implicatiile emotionale sunt incomparabile si din pacate de multe ori o astfel de separare nu afecteaza doar cele doua parti direct implicate, ci si alte persoane, cum ar fi copiii rezultati din casatorie.
In momentul in care partile ajung la concluzia ca nu pot continua casatoria, desfacerea acesteia poate avea loc:
- prin acordul partilor;
- atunci cand pentru motive motive temeinice, raporturile sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
- la cererea aceluia dintre soti a carei stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
In cazul in care partile decid de comun acord desfacerea casatoriei si nu exista nici un conflict, aceasta se poate face la ofiterul de stare civila sau notarul public.
Dar aici trebuie sa facem distinctia intre desfacerea propriu-zisa a casatoriei si partajul care intervine ca urmare a acesteia. In cazul in care exista un conflict cu privire la oricare dintre acestea, partile au obisnuinta de a se adresa direct instantei. Prin acest demers partile se expun la temene foarte lungi de judecata care poate implica prelungirea situatiei conflictuale, experimentarea unui adevarat purgatoriu pe parcursul mai multor luni sau ani, cu administrare de probe si spalarea rufelor murdare ale familiei in public. O astfel de experienta este cu atat mai traumatizanta atunci cand sunt si copii implicati. Partile se vor gasi in situatia ca altcineva, in persoana judecatorului, sa decida ce e mai bine pentru ele.
Un divort este perceput de multi ca asumarea unui esec si sunt foarte putine persoanele care doresc sa isi asume o astfel de responsabilitate. Din dorinta de a-l pedepsi pe celalalt, de multe ori cei care rezulta cei mai raniti emotional dintr-un astfel de conflict sunt chiar cei care doresc sa pedepseasca. Dar pentru a evita prelungirea fara sens a suferintei, partile ar trebui sa lase de o parte resentimentele si sa incerce sa solutioneze conflictul cat mai rapid pentru a putea pune punct si sa mearga in continuare catre noi proiecte de viata.
Alternativa la instanta, cea mai rapida, pe care partile o au in cazul unui conflict este medierea. Aceasta este metoda alternativa de solutionare a conflictelor, care presupune o negociere a partilor asistata de mediator, in incercarea de a ajunge la o intelegere agreabila si voluntara a unui conflict.
Partile pot recurge la mediere atat inainte ca un conflict sa fie prezentat instantei de judecata, cat si dupa transformarea acestuia intr-un litigiu aflat pe rolul instantei.
In cazul divortului, acesta se incadreaza intre cazurile pentru care informarea cu privire la mediere a devenit obligatorie incepand cu 1 august 2013. Informarea cu privire la mediere este gratuita prin lege in cazul in care partile se prezinta impreuna la mediator.
Partile se pot prezenta impreuna sau o parte o poate convoca pe cealalta la o sedinta de informare, urmand ca dupa informare sa decida impreuna daca aleg sa continue in procedura medierii pentru solutionarea conflictului dintre ele sau prefera sa se adreseze direct instantei de judecata.
Autodeterminarea partilor este unul din principiile si avantajele fundamentale ale medierii. Ele pot actiona in deplina libertate cu privire la:
- timpul de care au nevoie pentru gasirea unei solutii cu ajutorul unei persoane specializate care este in acest caz mediatorul;
- cand se stabilesc intalnirile/sedintele de mediere, nu se pune problema de termene impuse de instanta de judecata;
- participarea impreuna sau individual la sedinte, varianta din urma fiind in cazul in care partile nu reusesc sa mai comunice direct;
- numele de familie pe care sa-l poarte dupa divort;
- exercitarea autoritatii parintesti;
- stabilirea locuintei copiilor dupa divort;
- modul de desfasurare a relatiilor dintre partinti si copii;
- contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare si alte aspecte cu privire la copii.
Solutia la care ajung partile poate fi cu privire la toate elementele conflictuale, cat si doar cu privire la o parte dintre acestea. Solutia este consemnata in acordul de mediere, care ulterior este prezentat instantei de judecata sau notarului pentru a fi operata desfacerea casatoriei si pentru a da titlu executoriu acordului de mediere cu privire la celelalte elemente cum ar fi partajul.
Procedura este extrem de rapida si nu suporta termen de comparatie cu timpul si cheltuielile implicate de desfasurarea unui proces in fata instantei, unde se ajunge in final tot la o hotarare judecatoreasca, dar impusa de judecator, nu convenita de parti. Practic in cazul medierii ambele parti castiga si de multe ori chiar pot ramane in relatii amiabile stingandu-se conflictul. Acest detaliu este extrem de important mai ales atunci cand exista copii rezultati din casatorie, pentru ca aceasta relatie va continua desi casatoria propiu-zisa se desface si este in interesul copilului ca parintii sa poata comunica civilizat.
Un alt avantaj major oferit de mediere priveste taxele de timbru care trebuie platite in cazul unui partaj. Acestea se ridica la 3% din valoarea bunului care face obiectul partajului, deci ne putem gandi de exemplu la un apartament in valoare de 100 000 euro, taxa ar fi in cazul unui simplu proces in instanta de 3000 euro. In schimb daca partile au ajuns la un acord prin mediere vor plati taxa de timbru doar 1500 euro ceea ce in multe cazuri poate avea o importanta semnificativa.
In contextul libertatii de organizare a programului sedintelor de mediere, nu putem sa nu ne gandim la avantajele de care pot beneficia asa numitele divorturi transfrontaliere. Nu sunt putine cazurile romanilor plecati la munca in strainatate (sau partea care a ramas in tara) care decid la un moment dat ca relatia pe care o aveau cu sotul/sotia nu poate continua. Procedura in fata instantei de judecata ridica multe probleme in acest sens, in primul rand din punct de vedere al deplasarii partii din strainatate la termene si asigurarea probelor pentru o buna aparare. In cazul medierii, toata procedura se poate incheia in cateva zile, urmand ca partea ramasa in tara sa se ocupe de formalitatile pentru inregistrarea acordului de mediere pe langa instanta de judecata.
Puterea medierii rezida in liberul consimtamant al partilor implicate si asumarea responsabilitatii de catre acestea cu privire la situatia in care se regasesc, ceea ce in majoritatea cazurilor face rezultatul medierii mai eficient in ceea ce priveste respectarea sa, decat in alte cazuri cand el este impus de o instanta de judecata sau prin alta modalitate de solutionare a conflictelor.
sursa: mediator-trascu.ro
